E vineri, zi libera, iar eu nu fac nimic. Nici nu ma chinui. Mintea mi-e constienta de standby-ul in care a intrat. Nu contesta nimic, accepta si se lafaie. Se impotriveste uneori, dar tot ea vine cu ideea de a mustra cand exagereaza. Nu e cazul. E multumita ca a muncit zile la rand si vede necesitatea unei pauze.  

Se atinteste asupra bomboanei de pe masa, primita rest. Ca de, ar trebui sa se introduca moneda natinala, bomboana. Auzi des: „N-am sa-ti dau rest, dar ia o bomboana”. E roz cu dungi albe, fine. Daca avea si urme de denim, chiar reusea sa ma amuze in lenea mea accentuată. Dar nu, cică o face grasa denimul si prefera all pink.

Freedom is a state of mind. Cu gandul asta mi-am incheiat ieri seara, dupa ce am contemplat mult pe marginea lui. Este oare un lucru si mai maret decat sa fii constient ca ai, pleonastic vorbind, orizonturi nelimitate? Ca esti capabil sa faci orice, oricand, cu un risc asumat, e intr-adevar o putere. Oare cati avem puterea asta? Sa ne plafonam intr-o viata searbada, sa ne acceptam soarta cu o resemnare nejustificata, cand in noi sta puterea de schimbare? Oh, nu!

Cred ca libertatea primita din partea parintilor m-a facut sa percep altfel lucrurile. Mi-au dat puterea de a fi responsabila, sa raspund de actiunile mele, sa gresesc si sa invat. Sa caut solutii in momente de cumpana, sa realizez cand ma expun unui pericol si sa imi asum greselile. O astfel de crestere iti da o incredere al naibii de puternica in tine.

Priveste dincolo de niste limite subiective, ca practic,nimeni nu-ti traseaza o linie de ingradire, degeaba dai vina pe sistem, conducatori, politica vietii etc. Degeaba te resemnezi, degeaba de superi, degeaba te limitezi, cand tu esti capabil de orice.

Cred ca ar trebui sa incepi cu un brainstorming si restul vine de la sine. Eu azi sunt lenesa, dar increzatoare, cu o urma mareee de ahtiere.

 

Numai ganduri bune,

L.A.

(Visited 192 times, 1 visits today)
Un egoism necesar
Nuante geroase