Si-am vibrat cu fiecare raza de soare reflectata in ocean. Si-am zambit in timp ce soarele isi pierdea puterea, dar devenea mai intens ca niciodata in sufletul meu. Am cerut timpului sa se opreasca, mi-a intors spatele. Le-am soptit valurilor sa ma inconjoare la infinit, sa-mi promita putere nemarginita. Si ce-au facut ele? M-au trezit dintr-un vis adanc, unul transpus in realitate acum.

Simti si tu linistea? Mă apasă pe mine, apasă linia orizontului si crește în noi. De fapt, în mine, pierdută în albastrul oceanului și în tine – doi straini. Acum profit de calmul ce-mi patrunde in oase, de tot ce-i nou si ma-nconjoara, de timpul si spatiul meu unde responsabilitatile se reduc la zero.

Am creionat alte dimensiuni, unele colorate. M-am trezit la mii de kilometri distanta de tot ce insemna rutina mea…una pe care o iubeam, dar totusi necesitatea unei pauze si-a facut prezenta. Am dat curs lucrurilor si m-am trezit cand soarele apunea deasupra Atlanticului. Aici, intr-un orasel american, am realizat ca imposibilul nu exista.

(Visited 137 times, 1 visits today)
Roma Antică sau ROMAntică?