Oh, câte emoții într-o singură zi. Câți fiori mi-au străbătut corpul în direcțiile lor haotice. Câte momente s-au lăsat cu o piele de găină.

Ieri am participat la două evenimente care s-au gravat adânc în filele unei cărți, nescrisă momentan. Ambele au avut în rolul principal pe Maia Morgenstern.

Am început ziua în Aula Magna din cadrul Universității de Vest, unde a fost decernat titlul de Doctor Honoris Causa Artis. Oficial, actrița de teatru și film Maia Morgenstern este membru de onoare al UVT, fiind un eveniment important pentru mediul academic. De la deschiderea festivității, ochii i s-au umezit de-o reală și pură emoție, iar privirea-i caldă te copleșea.

După o zi cu multe lucruri de bifat, stat în trafic și cafele cu oameni dragi, seara mi-a îngăduit să-mi relaxez mintea și corpul cu o piesă de teatru. Nu orice fel de piesă. Ochii s-au răsfățat cu actori de teatru și o punere în scenă de calitate, iar sufletul a tras ponoasele, în sensul bun al cuvantului.

Ce-am văzut și simțit? Maitreyi, de Mircea Eliade, cu Maia Morgenstern în rolul principal la 60 de ani și fiica sa, interpretând mica indiană la 16 ani, rolul masculin, Allan, interpretat de Vlad Zamfirescu. Plusul a fost adus de intervențiile din Dragostea nu moare, de Maitreyi Devi. O dublă explozie de emotie. Din umbră, Maia M. povestește întâmplarea care i-a marcat viața din punctul ei de vedere, contrazice sau aprobă cele spuse de Mircea Eliade. Piesa a îmbinat perfect cultura indiană, textul original și jocul de lumini, rezultatul fiind unul imposibil de transpus în cuvinte. Pe scurt, am fost, am văzut, am simțit ceva diferit, de-o altfel de intensitate.

La finalul zilei de luni, 13 am rămas pierdută într-un amalgam de gânduri, emoții și trăiri. O zi plină de oameni frumoși și evenimente memorabile. Ah, ce zi norocoasă de 13!

foto: pagina UVT, google.

(Visited 149 times, 1 visits today)
Mi-e toamnă
Summer 2017: Changes and chances